|
Masa rotundă – Hilton (14 decembrie 2005)
În data de 14 decembrie 2005 Fundaţia Culturală Delta a organizat masa rotundă „Societatea civilă – câinele de pază al Puterii?”. Dezbaterea a avut ca punct de plecare analiza realizată de Centrul de Studii Prospective, care, dincolo de dependenţa politică sau financiară de putere, apreciază că în acest moment este necesară construirea unui echilibru de forţe între organizaţii, de o manieră care să permită reprezentarea cetăţeanului indiferent de ideologia formaţiunilor aflate la putere.
Întrebările care au incitat cel mai mult la discuţii au fost:
- De ce dispar organizaţii odată cu schimbarea puterii?
- Care este agenda politică a organizaţiilor neguvernamentale?
- Cum sunt măsurate şi evidenţiate rezultatele activităţii organizaţiilor?
- Cât de trează şi de activă este societatea civilă şi cum depinde de propria agendă de interese?
Participanţii au admis că deşi media este făcută răspunzătoare pentru imaginea nu tocmai favorabilă a societăţii civile, responsabilitatea este a ambelor părţi – un Program de monitorizare activă a organizaţiilor neguvernamentale, care să ofere informaţii în timp real despre activităţi şi rezultatele lor, fiind mai mult decât necesar.
Prima etapă a programului va avea în vedere stabilirea metodologiei de monitorizare şi a responsabilităţii actorilor publici care derulează activităţi împreună cu organizaţiile neguvernamentale. Aceştia, fie că vorbim de autorităţi locale sau donatori, fie că vorbim de instituţii ale administraţiei centrale (Ministerul Finanţelor, Ministerul Integrării, alte agenţii) au nevoie de parteneri sociali puternici, cunoscuţi şi recunoscuţi în plan local pentru adresarea de nevoi sociale specifice.
Fundaţia Culturală Delta va asigura suportul logistic necesar creării şi funcţionării în România a unei platforme de informare interactivă, care să cuprindă informaţii conjugate despre organizaţii: informaţii financiare validate de Ministerul Finanţelor, informaţii proprii oferite de organizaţiile interesate, informaţii de presă sau recomandări ale donatorilor. Aceste informaţii vor fi oferite în formă brută, fără aprecieri calitative directe ale activităţii, în scopul oferirii unei descrieri cît mai detaliate a situaţiei existente.
Masa rotundă – Hilton (26 octombrie 2005)
Masa rotundă din 26 octombrie a avut ca subiect de discuţie atât temele analizate în întâlnirile anterioare, cât şi prezentarea proiectelor realizate şi cele propuse de Fundaţia Culturală Delta.
Astfel, a fost prezentată sinteza proiectelor derulate în anul 2005, punându-se accentul pe cercetarea asupra intenţiilor de migraţie ale tinerilor precum şi impactul asupra economiei şi societăţii româneşti, s-a discutat despre activitatea noului Centru de Studii Prospective deschis de către fundaţia Culturală Delta şi care doreşte a fi o interfaţă pentru discuţii între societatea civilă şi legislativ-executiv, etc.. De asemenea, a fost adus în discuţie şi proiectul RIUF 2006 (Romanian International University Fair).
Adrian Păduraru a prezentat, în deschiderea întâlnirii, o analiză a „Raportului asupra stării sistemului naţional de învăţământ” publicat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării în octombrie a.c
Concluziile analizei prezentate sunt că: în continuare lipsesc un studiu interdisciplinar serios, pe baza căruia reţeaua de învăţământ profesional şi superior să poată fi recalibrată şi reorientată în funcţie de orientările dictate de tehnologie şi de prefacerile sociale iminente, dar şi o viziune de ansamblu asupra sistemului, pe baza căruia să poată fi stabilite priorităţile de acţiune pentru revitalizarea sistemului de învăţământ.
Raportul nu este propriu-zis o analiză asupra „stării sistemului de învăţământ”, ci o trecere în revistă a sistemului sub forma unei colecţii de date statistice şi a performanţelor pe care acesta le-a obţinut în ultimii ani (evaluările internaţionale sunt din perioada 2001-2003 şi au o arie de acoperire restrânsă), completată cu o declaraţie de intenţii şi cu o listă de activităţi care se înscriu în grade diferite în spiritul reformei. În 2005 s-au făcut paşi importanţi pentru asigurarea calităţii învăţământului, pentru descentralizare şi pentru crearea unui cadru instituţional modern în educaţie, dar foarte puţine măsuri concrete sunt explicate sau comentate în acest raport.
Actualul raport nu clarifică nici problema diplomelor obţinute în străinătate. Este paradoxal că un sistem care vizează — cel puţin formal — organizarea după model occidental se sprijină pe mecanisme care „verifică” (absurd birocratic) validitatea studiilor efectuate în Occident. Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor este încă activ şi solicită în continuare aceleaşi documente pentru echivalarea studiilor. Atitudinea birocratică nu este combătută deloc. Dimpotrivă, noile reforme instituie organisme care, în cel mai bun caz, vor menţine traficul gratuit de documente şi avizările inutile”.
Succesul pe care l-a înregistrat Târgul Internaţional de Universităţi în aprilie a arătat necesitatea continuării şi dezvoltării acestui proiect; în 2005, la RIUF au participat 58 de instituţii de învăţământ din ţară şi din străinătate şi companii şi au fost peste 7000 de vizitatori. Pentru 2006 se doreşte o creştere a numărului expozanţilor, mai ales al celor din străinătate (în 2005 au fost 35) precum şi asigurarea unui spaţiu de expoziţie care să poată găzdui un număr mai mare de vizitatori.
La mesele rotunde organizate în anul 2005 de Fundaţia Culturală Delta s-a derulat prima fază a programului de cercetare „Gestionarea migraţiei capitalului uman înalt pentru beneficiul ţării de origine. Migraţie, reţele de excelenţă şi dezvoltare”. Premisele unei astfel de cercetări vizează actuala stare de fapt a tranziţiei, în care ceea ce s-a consacrat sub titulatura de „brain drain” privează România, asemeni altor state în tranziţie sau subdezvoltate, de acei factori care ar favoriza reducerea discrepanţelor dintre economiile dezvoltate şi cele periferice sau semiperiferice. Într-o perspectivă de ansamblu asupra acestei stări de fapt, conform datelor Institutului Naţional de Statistică ponderea emigranţilor cu studii superioare a crescut de aproape 4 ori între 1990 şi 2003, de la 6% la 23%.
Ca o concluzie, rezultatul chestionarului este îmbucurător, dar dincolo de lamentările de gen „ne pleacă valorile”, se cuvin găsite modalităţi concrete, imediate şi fezabile de a convinge tinerii să se întoarcă. Totodată, ţinând cont că procentul absolvenţilor de liceu care doresc să plece este mai mare, probabil că ar trebui demarat un proces de educare a tinerilor în licee pentru întoarcerea în ţară. De asemenea, datorită faptului că mulţi doresc să rămână în străinătate după absolvire, să lucreze o perioadă, pârghiile de comunicare ar trebui să se adreseze celor cu vârste peste 27 de ani (având în vedere că, după absolvire aceştia mai rămân 3-4 ani să muncească acolo).
Din păcate, nu există studii comprehensive care să ofere exact soluţiile şi paşii care trebuie urmaţi pentru readucerea lor în ţara de origine, or, pentru categoria vizată este nevoie de fapte care să-i motiveze să revină şi nu de vorbe. În acest context se plasează ca atare diverse iniţiative ale Fundaţiei Culturale Delta, precum proiectul de Internship şi platforma de comunicare Delta Forum.
Fundaţia Culturală Delta a iniţiat discuţiile pentru crearea unui grup de influenţă şi presiune pentru obţinerea finanţărilor necesare proiectelor pe învăţământ, împreună cu toate fundaţiile interesate. O primă întâlnire pentru discutarea acestei teme a fost stabilită pentru 1 noiembrie.
De asemenea, s-a discutat necesitatea unei puternice campanii mediatice care i-ar putea aduce la masa discuţiilor şi pe reprezentanţii legislativului care au participat în număr restrâns la acest eveniment.
Masa rotundă – Hilton (18 mai 2005)
Fiind ultima întâlnire înainte de vacanţa de vară, participanţii au încercat să facă un rezumat al paşilor parcurşi până în prezent şi să stabilească o agendă de acţiuni recomandate pentru etapa din toamnă. Moderatorul discuţiilor a prezentat acţiunile pe care Fundaţia Culturală Delta le-a organizat, programele care urmează să se deruleze, cu primă ediţie, din această vacanţa de vară şi proiectele începutului de an universitar.
S-a discutat impactul Centrelor de Excelenţă, proiect foarte bine primit la nivel local – atât de primării cât şi de centrele universitare. Fundaţia va inaugura în toamnă 3 centre pilot, urmând ca acestea să fie model şi pentru alte reprezentanţe cu locaţii în diverse oraşe ale ţării. În prezent există mai multe iniţiative de consultanţă, cum ar fi, de exemplu, cea a Bridge Europe Consulting, firmă condusă de Ozana Giuşcă. În schimbul unui comision oferit de universităţile din Marea Britanie, Bridge Europe Consulting prezintă oferta lor studenţilor din România şi oferă consultanţă pentru pregătirea în vederea admiterii. Centrele de Excelenţă vor fi, de asemenea, centre de consultanţă, dar Fundaţia îşi propune să aibă o oferta variată de universităţi, din întreaga lume, să poată fi mai aproape de studenţii români din toată ţara prin existenţa reprezentanţelor locale.
Fundaţia Culturală Delta, alături de organizatorii RIUF din acest an, îşi propune organizarea unui nou târg de universităţi în cursul anului viitor, urmând să se încerce reunirea unui număr mai mare de universităţi, din ţară şi din străinătate, creşterea spaţiului de expunere şi a duratei manifestării.
Ideea proiectului Internship.ro s-a născut în urma Studiului de cercetare a migraţiei, efectuată cu ocazia RIUF, care a confirmat faptul că tinerii plecaţi să studieze în străinătate au probleme de integrare când se întorc în ţară, fiindu-le foarte greu să îşi găsească un loc de muncă la nivelul pregătirii lor. O soluţie ar fi deschiderea programelor de Internship care să medieze relaţia între companiile din România şi studenţii români, care se află în ţară pe perioada vacanţei de vară.
Problema de fond este absenţa unui cadru legiferat pentru realizarea acestor programe de Internship:
a. Varianta angajării studentei/studentului pe perioada vacanţei:
În urma modificării Codului Muncii, companiile nu mai pot atrage tineri, pe perioade scurte, în baza contractului de colaborare, fiind necesar un Contract de Muncă, eventual, chiar deschiderea unei cărţi de muncă. Angajarea tinerilor studenţi implică costuri de integrare, controale medicale, instructaje speciale, care se adaugă costurilor mari de impozite şi taxe aferente unui raport de muncă.
b. Varianta colaborării fără remuneraţie:
Tinerii români dovedesc inapetenţă pentru varianta de a munci fără bani pe perioada verii. Munca gratuită, voluntariatul, trebuie educate, tinerii trebuie să înveţe să gândească astfel.
O formă de mijloc pentru a regla acest aspect este constituirea unor „burse de vară” (o adaptare a legii burselor şi/sau prevederea în Codul Muncii a aspectelor menţionate) timp de 1-2 luni prin care să li se poată plăti un onorariu care să acopere pe de o parte efortul, cheltuieli de transport, de masă, de cazare pentru cei care optează pentru altă localitate decât cea de domiciliu iar pe de alta să facă o legătură între ceea ce fac şi modul de recompensare (ei optează să muncească, în locul unei vacanţe binemeritate). Şi sub acest aspect există unele probleme, deoarece, acordarea de burse suportă unele restricţii, în funcţie de cifra de afaceri (maxim 3%), de impozitul pe profit datorat (în limita a maxim 20%) de politica firmei.
În general, companiile mari sunt interesate de internship, dar trebuie pusă la punct legislaţia din domeniu. Mai trebuie avut în vedere şi că preferinţele tinerilor se îndreaptă către companiile mari, aceşti refuzând de multe ori să lucreze într-un IMM care nu le oferă „cartea de vizită” a unei companii internaţionale.
O problemă importantă discutată este uşurinţa cu care pot fi plasaţi studenţi români la Internship în străinătate. Plecarea într-o ţară străină pe perioada verii este văzută de mulţi tineri şi ca o vacanţă, o ocazie de a vizita şi alte locuri, de aceea cererea pentru intership în afara graniţelor ţării este mai mare.
Problema „creditului pentru studii în străinătate” urmează să fie obiectul unui proiect de lege. Necesitatea creării unor reglementări în domeniu a fost generată de instabilitatea pieţei muncii din România. Băncile au nevoie de o garanţie când acordă credite, fie că această garanţie vine din partea familiei sau a Statului sau a unei companii mari, internaţionale. Înfiinţarea unui fond de garantare ar necesita şi înfiinţarea unui Birou de credit care să supravegheze corectitudinea activităţii. Trebuie subliniat că nu există mecanisme de garantare a studentului şi că singurele variante pentru susţinerea financiară a tinerilor care doresc să plece cu bursă sunt constituirea unui fond de garantare public, privat sau în parteneriat public-privat, fie punerea la punct a legislaţiei care acordă facilităţi companiilor care susţin financiar tinerii care studiază în străinătate.
În ceea ce priveşte cercetarea, este necesară constituirea unui eşantion reprezentativ pentru tinerii între 15 şi 30 de ani, la nivelul ţării, care să conţină mai multe întrebări. Sigur, acesta va veni să continue cercetarea efectuată cu ocazia RIUF, în data de 2 aprilie a.c., să o completeze, mai ales pentru că, studiului făcut cu ocazia târgului de universităţi a avut ca subiecte în special persoanele care îşi caută activ o bursă în străinătate, deci nu se poate vorbi de o reprezentativitate la nivel naţional, iar o altă problemă a fost imposibilitatea de a adresa un număr mai mare de întrebări în chestionar, fiind vorba de un chestionar autocondus. Pentru această cercetare, însă, sunt necesare mult mai multe resurse financiare şi trebuie demarată o acţiune la nivelul Agenţiei Naţionale de Strategii Guvernamentale care să poată pune la dispoziţie resursele necesare acestui studiu sau contactarea unor surse europene care ar putea oferi sprijin acestui proiect.
O variantă mai puţin costisitoare care trebuie avuta in vedere este efectuarea sondajului prin internet, dar acesta ridica o serie de alte probleme referitoare la lipsa unei certitudini asupra identităţii persoanelor care completează chestionarul, a vârstei lor, etc .
Există o evaluare făcută clasei politice actuale din care a rezultat că migraţia forţei de muncă este un subiect sensibil. România are declaraţi doar 300.000 de oameni care muncesc în străinătate, iar suma anuală provenită este de 2.3 miliarde Euro care intră exclusiv în consum. Se doreşte să nu se atragă atenţia Comisiei Europene în privinţa migraţiei pentru că acest lucru ar îngreuna procesul de aderare al României, mai ales dacă s-ar constata că, în realitate, peste un milion de români lucrează temporar în străinătate. Un raport al FMI arăta că se încearcă o monitorizare cât mai atentă a transferurilor financiare provenite din migraţie al căror volum îl depăşeşte pe cel al investiţiilor.
Ca o concluzie, acceptarea migraţiei de către Stat ar necesita o serie de măsuri. A existat un studiu care trăgea un semnal de alarmă în privinţa forţei de muncă şi a migraţiei acesteia, concluzia studiului fiind că, în scurt timp vor exista probleme majore pentru economia ţării. Deja, la ultimul târg de job-uri organizat de AMOFM, anul acesta, din 12.000 de oferte doar aprx. 2.000 au reuşit să găsească angajaţi.
Toate aceste probleme sunt interconectate şi trebuie avută în vedere necesitatea modificării legislaţiei în ceea ce priveşte sănătatea, pensiile, codul muncii, legea sponsorizării (care ridică mari probleme fundaţiilor şi nu numai), legea burselor, legea lui 1% şi altele.
Un alt program care urmează să îşi înceapă activitatea este legat de platforma de comunicare cu studenţii români aflaţi în străinătate. Aceştia trebuie informaţi cu privire la acţiunile desfăşurate în ţară, acţiuni care li se adresează în mod direct. De asemenea, trebuie găsită o modalitate de educare a tinerilor în a percepe internship-ul ca un training gratuit şi nu ca o sursă de venit, trebuie demarată o campanie prin care să fie motivaţi să revină în ţară (parte a unei strategii naţionale).
Alte probleme discutate succint au fost tabăra de copii care va fi organizată într-o primă ediţie în această vară, precum şi Masterclass-ul de nai, sub conducerea Maestrului Gheorghe Zamfir. Aceste două acţiuni încearcă să răspundă la două probleme ridicate de-a lungul meselor rotunde: lipsa unor cursuri de vară în sistemul de învăţământ românesc (summer schools) pe de o parte şi a unor şcoli internaţionale pe de alta. Masterclass Gheorghe Zamfir îşi propune să reunească studenţi atât din ţară cât şi din străinătate. Tabăra de copii este un proiect desfăşurat alături de Arted şi cuprinde, pe lângă activităţile specifice unei tabere, ateliere de creaţie al căror scop este dezvoltarea copiilor atât din punctul de vedere al spontaneităţii şi al creativităţii, cât şi sub raportul capacităţii de inter-relaţionare, dezvoltarea capacităţii de lucru în echipă şi nu numai.
Având convingerea ca veţi fi alâturi de noi si in toamna când vom relua întâlnirile in funcţie de sugestiile si propunerile pe cere le vom primi va uram tuturor o vacanta cat mai plăcuta si deopotrivă utila.
Masa rotundă – Hilton (20 aprilie 2005)
Discuţiile au început cu prezentarea rezultatelor cercetării efectuate la RIUF – 2 aprilie 2005.
Pe baza chestionarului care a cuprins 12 întrebări, s-au tras concluzii legate de noua definire a termenelor de „brain drain” şi „brain gain”.
Datorită globalizării, fenomenul de „brain drain” este vazut azi ca un câştig („brain gain”) pentru ţările care îi pot întoarce pe cei plecaţi să înveţe şi să se perfecţioneze în alte ţări.
Cercetarea a avut la bază 1175 chestionare, dar nu se poate spune ca eşantionul este reprezentativ pentru toţi tinerii, ci mai cu seamă reprezentativ pentru segmentul care îşi caută activ posibilităţi de a studia în afara ţării. Ceea ce justifică şi rezultatul sondajului – 86% dintre cei chestionaţi au declarat că intenţionează să părăsească ţara pentru a studia.
Destinaţia preferată a fost SUA (32,7%). Sigur, acest fapt se poate explica şi datorită ofertei mai mari de burse din această ţară, dar trebuie avut în vedere şi faptul că, în fenomenul migraţiei, se consideră că, cu cât distanţa este mai mare, cu atât scade intenţia de a se întoarce, de a păstra contacte, etc. Din acest punct de vedere este foarte importantă ţara de destinaţie, mai ales că, în cazul întoarcerii, pot apărea probleme de integrare.
O motivaţie pentru care SUA şi Anglia se află între primele opţiuni ale tinerilor care vor să plece la studii este şi faptul că limba engleză este mai bine cunoscută decât alte limbi străine (cum ar fi franceza, de exemplu).
La capitolul condiţionări (dacă ar alege o slujbă în România sau una în străinătate), ponderea este în favoarea „slujbei din România”, în condiţiile în care le-ar fi oferite aceleaşi condiţii.
Sigur, proiectele de migraţie se schimbă, dar ele pot reprezenta un barometru: 47,3% dintre respondenţi au afirmat că doresc să înveţe în străinătate, să lucreze o perioadă şi apoi să se întoarcă în ţară. Cu toate acestea, sunt puţini cei care se întorc iar un important factor în luarea acestei decizii o reprezintă condiţiile din ţara de orgine. Astfel, Aici poate interveni Statul Român care să dezvolte politici pentru cei ce vor să revină, să încurajeze întoarcerea şi integrarea lor.
Intenţia de migraţie se modifică şi în funcţie de vârstă. Astfel, procentul tinerilor cu vârste între 15-18 ani care doresc să rămână definitiv în străinătate este mai mare decât procentul celor cu vârste între 18-25 de ani. O explicaţie a cestor diferenţe este că, de la o anumită vârstă, legăturile cu ţara de origine sunt mai puternice, apare o „istorie profesională”. Din puct de vedere al educaţiei, se remarcă aceeaşi diferenţă: elevii îşi doresc să plece definitiv, în timp ce absolvenţii de studii post-universitare doresc să plece doar temporar.
Astfel, putem spune că probabilitatea întoarcerii depinde de vârstă şi de pregătire.
În ceea ce priveşte oportunităţile la întoarcere, cum este şi firesc, dacă sunt convinşi că pot face carieră şi în România se întorc, îm timp ce, dacă nu cred că au şanse de afirmare în România preferă să emigreze definitiv.
Dintre cei chestionaţi 73,7% cred că ar trăi mai bine afară. Deşi acest procent poate părea îngrijorător, realitatea este că, cu cât aşteptările sunt mai mari, cu atât şi dezamăgirile sunt mai mari, astfel crescând posibilitatea de a-i convinge să se întoarcă.
În cele mai multe cazuri motivul plecării îl reprezintă oportunităţile de carieră (prima opţiune) şi nivelul de trai (a doua opţiune).
La întrebarea „Ce ar trebui să facă Statul?”, prima opţiune este „acces la credite pentru afaceri” şi a doua „ să crească nivelul veniturilor”.
Ca o concluzie, rezultatul chestionarului este imbucurător, dar trebuie să nu ne mai plângem că „ne pleacă valorile”, ci să găsim modalităţi de a-i convinge să se întoarcă – o soluţie ar fi dezvoltarea unor politici publice de contacte, motivarea întoarcerii.
Trebuie avut în vederea, însă, că majoritatea celor chestionaţi nu vor pleca la studii în străinătate, astfel putem vorbi de o modificarea intenţiilor de migrare în urma plecării efective.
Ţinând cont că procentul absolvenţilor de liceu care doresc să plece este mai mare, probabil că ar trebui demarat un proces de educare a tinerilor în licee pentru întoarcerea în ţară. De asemenea, datorită faptului că mulţi doresc să rămână în străinătate după absolvire, să lucreze o perioadă, pârghiile de comunicare ar trebui să se adreseze celor cu vârste peste 27 de ani (având în vedere că, după absolvire aceştia mai rămân 3-4 ani să muncească acolo).
Din păcate, însă, nu există studii care să ofere exact soluţiile şi paşii care trebuie urmaţi în vederea readucerii în ţara de origine – sunt numai speculaţii şi imaginaţie - , iar pentru cei de acolo este nevoie de fapte concrete care să-i motiveze să revină şi nu de vorbe.
Noua paradigmă este „Plecaţi! Apoi vă veţi întoarce să faceţi carieră”. Avantajul României faţă de ţările dezvoltate este că, aflându-se îmtr-un proces de transformare, oferă mai multe oportunităţi, mai multe provocări.
Domnul deputat Cristian Buşoi este de părere că pentru segmentul chestionat este normal ca banii să nu reprezinte o prioritate intrinsecă, pe de altă parte, este important pentru absolvenţii de studii în străinătate să ştie că selecţia pentru diverse posturi în funcţii importante din România are la bază valoarea şi nu alte interese. Acest aspect îi poate motiva să se întoarcă. Statul are posibilitatea de a regla chestiunile legislative – cum ar fi recunoşterea titlurilor universitare. Aceasta, corelată cu promovarea valorilor şi cu efortul elitelor româneşti, poate duce la revenirea lor în ţară.
Pe masa legislativului, în momentul de faţă se mai află şi alte două propuneri, legate de deducerea din profitul companiilor care oferă burse private şi crearea unui fond de garantare pentru bursele de studiu. Pentru acesta ultimă problemă este necesară o discuţie cu bancherii şi luate în calcul toate variantele posibile, mai ales ca nu se cunoaşte rata de întoarcere a banilor. De asemenea, o nouă lege dă posibilitatea ca 1% din impozitul pe venit să fie adresat ONG-urilor iar publicitatea pentru această problemă poate fi făcută gratuit, prin acordul dat de CNA.
Cu riscul de a face o discriminare pozitivă, sunt necesare politici ţintite pe ei pentru ca aceşti tineri reprezintă o valoarea pentru statul român şi trebuie să facem tot posibilul să îi aducem în ţară.
O soluţie prezentată este deschiderea şcolilor internaţionale în România, cu profesori străini, astfel motivându-i să rămână în ţară să se pregătească.
Există un studiu efectuat asupra facultăţilor din Turcia care arată că, în urma investiţiei private, sistemul universitar din Turcia a avut mult de câştigat, ajungând la un nivel occidental, astfel că s-a micşorat numărul celor care părăsesc ţara pentru studii, cei care pleacă numârându-se în bună măsură printre cei care nu au fost admişi la universităţile din Turcia.
De cele mai multe ori situaţia financiară nu este o problemă pentru cei plecaţi, mulţi dintre ei dorind să se întoarcă. Pentru acesta, însă, au nevoie de oportunităţi şi mulţi dintre ei au declarat că, deşi au vrut să rămână în România, din cauza sistemului au fost nevoiţi să plece iar. Este necesară constituirea unei baze de date cu aceşti tineri şi stabilirea unor reţele de comunicare cu aceştia în care accentul să se pună pe oportunităţi.
Este necesară şi o reformă a sistemului de învăţământ. În acest moment în România nu există programe post-universitare internaţionale, nici măcar un master, iar în timpul facultăţii nu ţi se oferă posibilitatea specializării într-un anumit domeniu restrâns, ceea ce se oferă în vest.
Această cercetare şi discuţiile pe marginea ei trebuie să se materializeze într-un plan de politici şi măsuri concrete, care vor lua ulterior diferite direcţii, fie Guvern, Parlament, societatea civilă (companiile private), inclusiv studenţii plecaţii cu care trebuie să se comunice activ şi care trebuie să fie în permanenţă informaţi de stiruaţia de aici.
O alta soluţie pusă în discuţie pentru a întării comunicarea şi legătura cu tinerii plecaţi la studii în străinătate este facilitarea unor locuri de muncă pe timpul vacanţei de vară în România, plătite sau nu.
Părerea generală a celor prezenţi este că prioritar în acest moment este stabilirea comunicării cu cei deja plecaţi. România face nişte paşi şi se dezvoltă treptat, astfel că proiectele de întoarcere vor fi mai mari. Trebuie să existe o dezvoltare generală a ţării, a nivelului de trai şi trebuie avut în vedere că cei pregătiţi în străinătate sunt în egală măsură interesaţi şi de aspectul financiar, astfel că, atunci când tinerii afirmă că îşi doresc oportunităţi de a face carieră trebuie să se înţeleagă că banii sunt o consecinţă firească a carierei.
Pentru întâlnirile viitoare este important ca toate ideile enunţate la această masă rotundă să prindă contur şi să fie prezentate în scris. Având formulate clar ideile pe baza cărora vom merge mai departe, putem să facem presiuni acolo unde este cazul, putem să căutăm soluţii de finanţare în mediile private. Dar pentru toate acestea este nevoie de cereri concrete, de programe coerente, urmate de o presiune constantă asupra organelor de decizie. Toate acţiunile trebuie să se bazeze pe cunoaştere, pe o monitorizare permanentă. Cercetarea a arătat ca nu este imposibil ceea ce ne-am propus, ca tinerii vor să se întoarcă în ţară şi depinde numai de noi, de societatea românească, să se întâmple acest lucru.
Masa rotundă – Hilton (30 martie 2005)
La masa rotundă de miercuri 30 martie am avut un număr sporit de participanţi printre care s-au aflat şi reprezentanţi ai presei. Au fost prezenţi reprezentanţi ai unor instituţii de stat şi private iar numărul de vorbitori a fost mult mai mare decât la precedentele întâlniri.
Au fost prezentate rezultatele studiului făcute de organizatorii RIUF şi proiectul de cercetare privind migraţia competenţelor.
Cele mai importante puncte discutate au fost:
- necesitatea schimbării unor mentalităţi, astfel încât educaţia să nu mai fie considerată o cheltuială, ci o investiţie, iar plecările la studii în străinătate să nu mai fie considerate automat „pierderi pentru ţară”;
- posibilităţile de demarare a unor proiecte şi programe prin care oamenii de afaceri să devină interesaţi de investiţii în capital uman; există o problemă greu de depăşit pentru cei mai mulţi dintre tinerii români: finanţarea studiilor; nu există o soluţie ideală pentru rezolvarea acestei probleme, dar este evident că prin cointeresarea capitalului privat ar putea fi ajutaţi foarte mulţi tineri;
- posibilităţile de a atrage băncile într-un program de oferire a unor credite de studii, eventual cu garanţii din partea statului;
- găsirea unor modalităţi de a atrage în ţară tinerii care au plecat la studii în străinătate (ei nu vor putea fi atraşi cu toţii – unii neavând posibilităţile de cercetare, e.g. fizicienii);
- necesitatea unor modificări rapide în privinţa salarizării şi a sistemelor de promovare în ierarhia universitară;
- crearea unor comunităţi mai strânse în unele ţări în care numărul celor plecaţi la studii este semnificativ (dintre vorbitorii care au trăit astfel de experienţe cei mai mulţi au remarcat că legăturile între românii din străinătate nu sunt foarte strânse, iar în foarte multe cazuri legăturile acestora cu foştii colegi din ţară sunt inexistente).
Problematica recunoaşterii diplomelor pentru studiile efectuate în străinătate a rămas deschisă, dar în general vorbitorii au fost de acord că acest eventual impediment nu are o importanţă prea mare în descurajarea tinerilor care vor să se întoarcă. De asemenea, toţi reprezentanţii instituţiilor statului (Preşedinţia, MEC, MAE), ca şi cei ai mass-media (TVR, Senso – fost PAX –, Rompres etc.) au declarat că sunt dispuşi să susţină orice proiect care îşi propune rezolvarea problemelor discutate sau a celor conexe.
Este necesar ca, pe lângă toate celelalte măsuri destinate încurajării tinerilor pentru întoarcerea în România, să fie demarat un program de recuperare a excelenţei româneşti de peste hotare, prin păstrarea legăturii cu vârfurile care trăiesc sau îşi desfăşoară temporar activitatea peste hotare şi propunerea unor colaborări în urma cărora să poată beneficia cu toţii, iar România să obţină o sporire a capitalului de imagine.
În concluzie, este necesar ca în următoarea fază a proiectului să fie identificaţi actorii principali (fie că aparţin statului, societăţii civile sau mediului de afaceri) şi rolurile pe care aceştia trebuie să le aibă.
Masa rotundă – Hilton (16 martie 2005)
S-au discutat următoarele:
- La Bucureşti va avea lor primul târg internaţional de universităţi din România – RIUF – 2 aprilie 2005 (participă Harvard, Yale, UCLA, etc.); se estimează că vor participa peste 2500 de tineri;
- problemele sistemului de învăţământ românesc, lipsa valorii diplomelor;
- dorinţa tinerilor de a studia afară şi de a părăsi ţara (procente, statistici, cauzele emigrării);
- stabilirea target-ului Fundaţiei Delta: Delta se adresează tinerilor care vor să plece la studii de perfecţionare afară (ce variante sunt pentru a-i ajuta sa studieze – crearea fondurilor de creditare pentru studii universitare cu ajutorul statului (care să creeze structura, regulile jocului), burse private pentru studenţi, medierea relaţiilor angajator-student) şi tinerilor deja plecaţi care vor să se întoarcă (ce posibilităţi sunt pentru aducerea lor în ţară, cum îi motivăm financiar să se întoarcă);
- necesitatea creării unei structuri de colaborare şi comunicare cu cei plecaţi la studii (corespondenţă);
- descoperirea unor modalităţi adecvate de promovare a proiectelor – media (emisiuni tv – „Profesori de milioane” TVR, târguri, etc.), proiecte de lege?
S-a conturat într-o primă formă schiţa proiectului de cercetare „Gestionarea migraţiei capitalului uman înalt pentru beneficiul ţării de origine. Migraţie, reţele de excelenţă şi dezvoltare”, cu următoarele obiective specifice:
• Evaluarea caracteristicilor forţei de muncă înalt calificată, a factorilor de respingere şi de atracţie care contribuie la structurarea acestor fluxuri prin analiza migraţiei potenţiale şi proceselor de migraţie anterioare.
• Elaborarea unor estimări ale stocurilor de migranţi români înalt calificaţi în funcţie de ţara de destinaţie şi a potenţialului migratoriu specific categoriei de vârstă 15-30 de ani reprezentativă pentru fenomenul absorbţiei tinerilor şi a capitalului uman înalt (youth drain, brain drain).
• Identificarea unor stimulente care ar facilita canalizarea resurselor umane, tehnologice, materiale şi sociale ale migranţilor români înalt calificaţi către programe de dezvoltarea în ţara de origine prin transformarea fenomenului de absorbţie a forţei de muncă înalt calificată în mobilitate circulatorie a capitalului uman înalt şi prin structurarea unor reţele de excelenţă între migranţi, non-migranţi şi foşti migranţi cu studii superioare (canalizarea fenomenului de "brain drain" in "brain circulation").
• Identificarea unor stimulente care ar facilita implicarea tinerilor formaţi în străinătate în programe de dezvoltare în ţara de origine în conformitate cu pregătirea profesională.
• Analiza impactului migrării forţei de muncă înalt calificată asupra economiei ţarii de origine prin studii de caz asupra principalelor sectoare de activitate care susţin aceste fluxuri.
• Evaluarea impactului migraţiei pentru studii şi a migraţiei forţei de muncă înalt calificată asupra capitalului uman, social şi material al migranţilor.
• Analiza cadrului legislativ care instituţionalizează circulaţia forţei de muncă înalt calificată şi formularea unor recomandări pentru eficientizarea gestionării fenomenului astfel încât să aducă beneficii ambelor ţări.
Pe 30 martie 2005 reprezentanţii RIUF vor avea o întâlnire cu Ministerul de Externe şi cu alţi reprezentanţi ai Guvernului, iar rezultatul discuţiilor va fi publicat. Se doreşte susţinerea imaginii României afară şi aducerea românilor în ţară. Totodată se încearcă găsirea unor modalităţi de corelare între evenimentul RIUF şi proiectul de cercetare (e.g. prin completarea unor chestionare de către tinerii prezenţi la RIUF: de ce pleacă şi ce i-ar motiva să se întoarcă, etc.)
|
