|
|
» Alexandra Şova (New Haven, Connecticut, U.S.)
» Alexandru Mănăilă (Cambridge, Massachusets, U.S.)
» Alina Partenie (Paris, Franţa)
» Costică Brădăţan (Oxford, Ohio, U.S.)
» Cristian Matei (Galway, Irlanda)
» Gabriela Toroimac (Lille, Franţa)
» Geanina Neagu (Mainz, Germania) |
|
» Irina Mătulescu (Lille, Franţa)
» Maria Olteanu (Mainz, Germania)
» Mihai Bota (Los Angeles, U.S.)
» Miruna Constantinescu (Londra, U.K.)
» Răzvan Ciobanu (Lyon, Franţa)
» Ştefan Horneţ (Princeton, New Jersey, U.S.)
» Tudor Trof (Ljubljana, Slovenia) |
 |
|
|
|
Coperta "EVO" |
|
|
|
|
| Interviu Cristian Matei |
|
 |
 |
A urmat cursurile Liceului Teoretic „Grigore C. Moisil” din Tulcea, iar în prezent este student al Universităţii Politehnice Bucureşti, la Facultatea de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice. Anul IV l-a făcut la Galway Mayo Institute of Technology, în Irlanda, specializarea „Manufacturing Technology”, obţinând diplomă Bachelor of Science în Manufacturing Technology.
De ce ai vrut să studiezi „afară”?
Mi-am dorit să studiez „afară” pentru a acumula experienţă, atât pe plan profesional cât şi pe plan cultural. Am vrut să văd dacă există o diferenţă între modalităţile de predare româneşti şi cele din afară. Ştiam că voi învăţa limba engleză foarte bine şi mă voi împrieteni cu foarte mulţi studenţi străini.
Ce diferenţe te-au frapat?
În primul rând dotarea şcolii, sălile de curs, laboratoarele, existenţa unor biblioteci în care se putea învăţa în condiţii excelente de linişte. Aveam acces la baza de date ce conţinea toate cărţile din bibliotecă şi singur găseai ce-ţi trebuia, mult mai repede. Singurul act pe care îl aveam de la facultate şi care putea fi folosit şi la bibliotecă şi la diferite reduceri era un card plastifiat, cu poza mea şi un cod de bare, spre deosebire de actele necesare la noi la UBP, legitimaţie de student, legitimaţie de cămin, carnet de bibliotecă, legitimaţie de reducere pe tren ş.a.m.d.
Cât despre profesori, erau foarte interesaţi de student, iar unele cursuri se desfăşurau ca o discuţie liberă între profesor şi student. De cele mai multe ori profesorii ţineau ca studenţii să înţeleagă ce le-a fost predat, nu doar să îşi predea cursul. Dacă întârziai la oră, puteai să intri fără nici o problemă.
În scoală exista o cantină mare în care veneau studenţii şi profesorii în pauza de masă, de la 13.00 la 14.00. Aici era locul unde puteai mânca, puteai purta o discuţie cu colegii sau chiar cu profesorii, lucru propice pentru crearea unor relaţii de prietenie (chiar şi profesor-student). Nu se fuma în incinta şcolii.
Tot în cadrul şcolii era o mică încăpere de rugăciune (relaxare). Exista şi un preot, Thomas Brady, care era foarte apropiat de toţi studenţii, încercând să-i cunoască mai bine şi să-i ajute. Mai existau două filiale ale principalelor bănci irlandeze – Bank of Ireland şi AIB Bank –, lucru foarte bun, pentru că puteai oricând să-ţi administrezi un cont. Un alt lucru foarte bun era existenţa unui centru IT unde fiecare avea acces la un calculator (erau circa 150 calculatoare) conectat la internet, centru care era deschis chiar şi sâmbăta.
Ce ţi se pare în neregulă aici? Consideri că ai pierdut ceva întorcându-te?
Din păcate a trebuit să mă întorc pentru a-mi termina ultimul an de studiu la UPB. Te chinui să înveţi cât mai bine, în condiţiile nu tocmai bune oferite de facultate, iar când termini, dacă eşti norocos, îţi găseşti o slujbă care poate nu ţi se potriveşte şi, mai târziu, nu-ţi place. Sunt din ce în ce mai puţini profesori care îşi dau interesul, ajută studenţii să înţeleagă ce trebuie şi ce nu trebuie să înveţe, pentru ca atunci când termină facultatea să ştie ce-i aşteaptă. Aş fi putut să rămân să-mi continui studiile în Irlanda, la master, dar trebuia să plătesc cam 4.000 Euro pe semestru, aşa că m-am întors în ţară.
Ai colegi care s-au întors? Colegi care au rămas?
Am fost în Irlanda împreună cu alţi doi studenţi de la UBP, dar s-au întors şi ei.
Dacă te-ai întoarce la momentul plecării, ai mai pleca? Tot acolo?
Da, aş pleca cu cea mai mare plăcere, tot în Galway, pentru că este un oraş foarte frumos, micuţ, curat.
Celor care vor să plece acum le zic să se pregătească pentru o vreme ca-n Irlanda (cu multe, multe ploi), să nu uite că vor cunoaşte mulţi studenţi din foarte multe ţări (Spania, Franţa, Italia, Polonia, Cehia, Germania, Suedia, Finlanda şi chiar şi America) şi îşi vor face mulţi prieteni, iar condiţiile de învăţământ sunt net superioare celor din ţară.
|
|
|
