|
|
|
|
|
» Alexandra Şova (New Haven, Connecticut, U.S.)
» Alexandru Mănăilă (Cambridge, Massachusets, U.S.)
» Alina Partenie (Paris, Franţa)
» Costică Brădăţan (Oxford, Ohio, U.S.)
» Cristian Matei (Galway, Irlanda)
» Gabriela Toroimac (Lille, Franţa)
» Geanina Neagu (Mainz, Germania) |
|
» Irina Mătulescu (Lille, Franţa)
» Maria Olteanu (Mainz, Germania)
» Mihai Bota (Los Angeles, U.S.)
» Miruna Constantinescu (Londra, U.K.)
» Răzvan Ciobanu (Lyon, Franţa)
» Ştefan Horneţ (Princeton, New Jersey, U.S.)
» Tudor Trof (Ljubljana, Slovenia) |
 |
|
|
|
Coperta "EVO" |
|
|
|
|
| Interviu Tudor Trof |
|
 |
 |
Născut pe 13 mai 1984, la Bucureşti. 13 e un număr norocos, după părerea lui. A studiat la Colegiul Naţional Sf. Sava, secţia „ştiinţe sociale”. Un liceu cu profil teoretic, „printre cele mai bune din ţară”. Acolo a găsit mulţi oameni care l-au ajutat să ajungă acolo unde este. Consideră că educaţia este punctul de pornire pentru a avea un viitor, iar oamenii care l-au format, într-un fel sau în altul, i-au devenit modele, dezvoltându-i modul de gândire. A urmat cursurile Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Ştiinţe Politice. A studiat doi ani, apoi a plecat, cu o bursă Erasmus (septembrie 2005-septembrie 2006) la Universitatea din Ljubljana, Slovenia, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Departamentul de Relaţii Internaţionale.
De ce ai vrut să studiezi „afară”?
Aş putea răspunde foarte simplu, cu o întrebare: „Cine nu ar vrea?” Totuşi, voi detalia. Mi s-a oferit ocazia să coordonez activitatea departamentului de relaţii publice al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor la Ştiinţe Politice şi aşa am aplicat la o bursă Erasmus pentru 1 an. Am fost acceptat şi... iată-mă în Ljubljana. Aş fi putut refuza, însă argumentele pentru studiul în afară sunt covârşitor mai multe decât cele contra: este o experienţă care cu greu poate fi înţeleasă – mai degrabă trebuie trăită!
Imaginaţi-vă o sală de clasă cu studenţi din Norvegia, Portugalia, Marea Britanie, Cehia, Italia, Elveţia, Germania, Polonia, Franţa, România ş.a., discutând despre sistemul politic al fiecăreia dintre aceste ţări. Experienţa interculturală este unul dintre motivele principale pentru care am vrut să fac acest pas. Urmează o altă experienţă, cea educaţională, de cele mai multe ori de calitate. Şi, nu în ultimul rând, experienţa personală te dezvoltă foarte mult ca om, ceea ce s-ar putea traduce prin „ţi se deschid ochii!” Toate acestea şi multe altele. E o experienţă pentru care merită să investeşti în tine şi în viitorul tău!
Ce diferenţe te-au frapat?
Slovenia este o ţară de 2 milioane de locuitori, foarte curată şi organizată. Ljubljana are 300.000 de locuitori, este extrem de pitoresc, înconjurat de munţi, fără gunoaie şi câini comunitari.
Oamenii sunt extrem de civilizaţi: nu scuipă, nu înjură, sunt politicoşi, respectă legile. Mă simt în siguranţă în autobuz sau mergând noaptea pe stradă. Deşi e mult mai bine „afară”, sincer, nici în România lucrurile nu sunt rele. Ne lipsesc condiţiile de studiu.
Dacă aici, în Slovenia, ţară de-abia intrată în UE, facultatea este dotată cu toate facilităţile (printre care săli cu calculatoare conectate la internet de mare viteză, clase cu scaune rotative, pentru ca nu cumva să te plictiseşti şi să amorţeşti ascultând profesorul, cu videoproiectoare şi sisteme multimedia, televizor şi multe altele), atunci nu vreau să ştiu cum se studiază în Germania sau la Londra! Calitatea învăţământului aici este aproximativ egală cu cea a facultăţii pe care o urmez în România, dar dacă ar fi să compar cu media, atunci o depăşeşte.
Ce îţi place cel mai mult acolo?
Unul dintre lucrurile care m-au impresionat este modul în care profesorii îşi tratează studenţii. Dacă în România profesorul nu cunoaşte nici 10 studenţi dintre care îi frecventează cursul, aici abordarea este una mai puţin formală. Pe ei chiar îi interesează soarta studentului, cum îi merge, ce probleme are, orele de discuţii cu studenţii sunt respectate şi te ajută oricând ai nevoie de un sfat. Comunicarea pe email sau mersul la o discuţie informală, la o cafea, fac parte din sistemul educaţional.
Un al doilea lucru care îmi place este că Facultatea este un campus ultra-modern, cu sistem de iluminat cu senzori, cu o bibliotecă excelentă şi, nu în ultimul rând, cu un spaţiu rezervat exclusiv activităţilor de relaxare: întreg parterul campusului este destinat cafenelelor, unei cantine şi barurilor. Astfel, se reuşeşte îmbinarea studiului cu activităţile informale. Oare când vor ajunge facultăţile din România la un astfel de sistem?
Un al treilea lucru plăcut este faptul că întâlnesc în fiecare zi oameni de diferite naţionalităţi. Discuţiile despre situaţia economică a ţărilor din care provenim, sistemul politic internaţional, ONU sau anunţata hegemonie economică a Chinei pentru secolul XXI sunt extrem de savuroase şi pline de informaţii noi. Fiecare contribuie şi este deosebit de interesant să vezi cum oameni cu o cultură diferită văd lucrurile altfel decât tine, iar un eveniment este privit la 360 de grade. Este un plus de informaţie şi cunoştinţe pe care în mod normal poate nu le vei descoperi niciodată.
Consideri că pierzi ceva întorcându-te?
Mă voi întoarce în România în septembrie. Trebuie să termin facultatea şi să îmi iau licenţa. Nu regret că mă întorc, însă cu siguranţă acum ştiu că vreau mai mult de la mine, ca persoană. Aşteptările mi s-au schimbat şi îmi doresc foarte mult un masterat în afară. Însă chiar dacă aş fi fost deja în anul 4, tot m-aş fi întors.
România are multe de oferit şi viitorul este unul pozitiv. Spun acest lucru văzând-o acum din exterior. Trebuie doar ca oamenii să-şi schimbe puţin mentalitatea. Schimbarea nu vine din exterior, ci trebuie să vină din interior.
Ai colegi care s-au întors? Colegi care au rămas?
Am foarte mulţi prieteni studenţi Erasmus în Italia (Trieste, Bologna), Germania, Franţa sau Spania. Se vor întoarce acasă după studii, dar, ca şi mine, şi-au schimbat perspectiva şi toţi vor să revină în străinătate pentru master.
Decizia de a te întoarce şi a rămâne acolo definitiv este una strict personală şi ţine doar de factori subiectivi. Însă experienţa studiilor în străinătate înseamnă un plus de valoare.
Dacă te-ai întoarce la momentul plecării, ai mai pleca?
Sigur că da. Nu este totul roz, ţi se face dor de casă, de prieteni. Dar avantajele pe care le dobândeşti din punct de vedere educaţional şi personal depăşesc momentele de melancolie.
Ce le poţi spune tinerilor care vor să plece acum?
Sfătuiesc studenţii români să se gândească serios la experienţa studiilor „afară”. Erasmus este doar una dintre posibilităţi şi e relativ uşor de atins. Însă trebuie să se gândească din timp şi să investească puţin mai mult în studiu. Media minimă pentru un student Erasmus este de 8,5 şi competiţia e mare. Cu puţin efort, încredere în sine şi perseverenţă te afli la un pas de una dintre cele mai incredibile experienţe ca student, dar mai ales ca om. Aşa că îi sfătuiesc pe tinerii cărora le surâde ideea să se pună pe treabă. Internetul abundă în informaţii. Un prim pas ar fi www.socrates.ro, şi nu ai de făcut prea mulţi pentru ca dimineaţa, atunci când te ridici din pat grăbit că trebuie să te duci la cursuri şi deschizi fereastra, să îţi clăteşti ochii în lumina soarelui din Barcelona sau Paris. Mult succes!
|
|
|
|
