|
|
|
|
|
» Alexandra Şova (New Haven, Connecticut, U.S.)
» Alexandru Mănăilă (Cambridge, Massachusets, U.S.)
» Alina Partenie (Paris, Franţa)
» Costică Brădăţan (Oxford, Ohio, U.S.)
» Cristian Matei (Galway, Irlanda)
» Gabriela Toroimac (Lille, Franţa)
» Geanina Neagu (Mainz, Germania) |
|
» Irina Mătulescu (Lille, Franţa)
» Maria Olteanu (Mainz, Germania)
» Mihai Bota (Los Angeles, U.S.)
» Miruna Constantinescu (Londra, U.K.)
» Răzvan Ciobanu (Lyon, Franţa)
» Ştefan Horneţ (Princeton, New Jersey, U.S.)
» Tudor Trof (Ljubljana, Slovenia) |
 |
|
|
|
Coperta "EVO" |
|
|
|
|
| Interviu Irina Mătulescu |
|
 |
 |
Născută pe 15 noiembrie 1979, la Piatra Neamţ. A urmat cursurile liceului teoretic „Calistrat Hogaş”, secţia bilingv-franceză. Şi-a dorit o carieră în turism, aşa că a absolvit facultatea de Geografie din Bucureşti, secţia geografia turismului, apoi Masterul „Managementul Activităţilor şi Resurselor Turistice”. În ultimul an de facultate a participat la preselecţia organizată de Facultatea de Geografie pentru bursele programului Erasmus. A urmat primul semestru al anului întâi de Master în Franţa, la Lille, în cadrul Facultăţii Geographie et Amenagement maitrise de geographie umaine.
În prezent este agent de turism într-o firmă franceză cu sediul în Bucureşti.
De ce ai vrut să studiezi „afară”?
Pentru mine momentul plecării „afară” cu o bursă a fost mai mult o provocare. Erasmus este o componentă a programului european Socrates, care îşi propune să ajute mobilitatea universitară a studenţilor şi profesorilor. Un alt obiectiv Erasmus este încurajarea cooperării între universităţile din Europa, oferind studenţilor înscrişi în program sprijin instituţional (studii fără taxe şi echivalarea rezultatelor perioadei de studii petrecute în străinătate) şi sprijin financiar pe durata stagiului. Nu pot să spun că îmi doream foarte mult să plec să studiez „afară”, aşa cum nu mi-am dorit nici să rămân. A fost în schimb o experienţă mai mult decât necesară în formarea mea profesională şi umană. Franţa ca destinaţie mă atrăgea încă din liceu. Fiind într-o clasă în care studiam franceza, tot ce ţinea de spaţiul francofon reprezenta o atracţie şi oarecum o răsplată finală a orelor de studiu. Am fost tentată de ceea de numim practic „baie de limbă”, respectiv ocazia de a trăi alături de francezi nativi, de a le vorbi limba şi de a le cunoaşte obiceiurile. Am fost tentată să văd cum se învaţă într-o altă ţară, cu altă istorie, cu alte obiceiuri, cu alte dotări tehnico-materiale.
 Ce diferenţe te-au frapat?
M-a frapat mai ales aplicabilitatea practică a cursurilor urmate acolo, comparativ cu cele urmate în cadrul facultăţii din România. Aveam cursuri de desen şi cursuri de informatică specializate pe profil, stagii de cercetare pe teren, finalizate prin proiecte. Am avut acces la o bază tehnico-materială deosebită (calculatoare, aparatură video) şi susţinerea metodologică a unor profesori specialişti de a folosi în realizarea proiectului de semestru tehnici moderne, precum cele video.
Comparativ, materia studiată era mult redusă cantitativ, iar orice teorie era însoţită de exemple practice, care îţi demonstrau utilitatea celor studiate. Mi-a mai plăcut implicarea cadrelor didactice în realizarea proiectului, faptul că aceste proiecte se realizau în echipă, ceea ce ne punea în situaţia de a lucra alături de studenţii francezi şi ne obliga oarecum să încercăm să avem aceleaşi performanţe ca aceştia.
Teoretic am învăţat mai multe în cadrul anilor de studii în România, materiile erau mai variate şi pregătirea mai complexă.
Ce ţi-a plăcut mai mult acolo unde ai studiat?
Cel mai mult în cadrul anilor de facultate în România mi-a plăcut atmosfera, „viaţa de student”, aplicaţiile practice pe teren, excursiile tematice, relaţiile interumane care s-au stabilit de-a lungul anilor. Studenţii francezi mi s-au părut mai reci, un pic superficiali, mai reticenţi în a stabili relaţii de prietenie chiar între ei, deşi erau colegi deja de câţiva ani. Relaţii frumoase se creează în general între studenţii străini veniţi cu burse din diferite ţări, organizându-se manifestări culturale, petreceri, excursii la care aceştia, participând, au ocazia să se cunoască mai bine şi să lege prietenii.
Ce ţi se pare în neregulă aici? Consideri că ai pierdut ceva întorcându-te?
M-am întors în România şi nu cred că regret ca m-am întors. Nu neg că mi-aş dori să avem şi noi în România măcar siguranţa materială din ţările vestice şi măcar un pic din civilizaţia lor. Cred totuşi că putem schimba ceva şi aici, aplicând câte ceva din ce am învăţat acolo. Faptul că foarte multe firme internaţionale se stabilesc în România e un pas înainte. Ceea ce este în neregulă în România este faptul că nu avem oameni specializaţi, că fiecare se pricepe la toate şi fiecare face de toate. Universităţile formează serii întregi de studenţi pe specializări care nu au cerere pe piaţa muncii, iar ideea de stagiu în timpul facultăţii este aproape inexistentă. Nu cred că am pierdut ceva întorcându-mă, m-am întors pentru atmosfera de aici, pentru familie şi pentru prieteni, pentru relaţiile umane de aici, pentru „căldura” de acasă. Ceea ce sper să reuşesc este să trăiesc civilizat şi aici, să am o siguranţă materială şi să îmi permit să vizitez Franţa de câte ori mi se face dor.
Ai colegi care s-au întors? Colegi care au rămas?
Am colegi care s-au întors după terminarea stagiului Erasmus, dar şi colegi care au ales să îşi continue studiile acolo, să şi le echivaleze şi să îşi găsească iniţial stagii şi apoi un serviciu acolo. Câţiva s-au înscris la doctorat şi au obţinut burse de studii şi chiar lucrează în cadrul facultăţilor respective. Majoritatea celor care au rămas au fost iniţial plecaţi cu bursă Erasmus, apoi s-au înscris la aceeaşi universitate ca studenţi francezi, echivalându-şi o parte din studiile din România.
Dacă te-ai întoarce la momentul plecării, ai mai pleca? Tot acolo?
Un stagiu la o universitate în străinătate, o bursă de studiu este întotdeauna o ocazie ce nu trebuie ratată, mai ales pentru experienţa umană acumulată. Perioada petrecută la Lille a fost foarte frumoasă, am învăţat multe lucruri noi, am vizitat multe locuri noi, am cunoscut oameni deosebiţi, deci a meritat. Celor ce vor să plece cu o bursă nu pot să le spun decât: să încerce! Este o experienţă unică, începi să vezi lucrurile altfel, ai alte perspective şi cred că esenţial e că începi să apreciezi ce ai „acasă”. |
|
|
|
