|
|
|
|
|
» Alexandra Şova (New Haven, Connecticut, U.S.)
» Alexandru Mănăilă (Cambridge, Massachusets, U.S.)
» Alina Partenie (Paris, Franţa)
» Costică Brădăţan (Oxford, Ohio, U.S.)
» Cristian Matei (Galway, Irlanda)
» Gabriela Toroimac (Lille, Franţa)
» Geanina Neagu (Mainz, Germania) |
|
» Irina Mătulescu (Lille, Franţa)
» Maria Olteanu (Mainz, Germania)
» Mihai Bota (Los Angeles, U.S.)
» Miruna Constantinescu (Londra, U.K.)
» Răzvan Ciobanu (Lyon, Franţa)
» Ştefan Horneţ (Princeton, New Jersey, U.S.)
» Tudor Trof (Ljubljana, Slovenia) |
 |
|
|
|
Coperta "EVO" |
|
|
|
|
| Interviu Ştefan Horneţ |
|
 |
 |
Născut pe 27 decembrie 1980, a urmat cursurile Liceului de informatică (azi Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu”) şi pe cele ale Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”. A câştigat medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Matematică în 1997, 1998, 1999 (din clasa a 10-a până în clasa a 12-a), medalii la Olimpiada Balcanică de Matematică (de aur în 1998, 1999, de argint în 1997), premiul al treilea la Concursul Internaţional de Matematică de la Iakutsk (1996) şi premiul întâi la Olimpiada Naţională de Matematică (între 1995 şi 1999, în 1994 obţinând premiul trei). În 2004 a obţinut diploma Bachelor of Arts în matematică (Princeton University, Summa Cum Laudae). Tot la Princeton a obţinut şi o diplomă în computer science. Din septembrie 2004 este doctorand în matematică la Harvard University.
De ce ai vrut să studiezi „afară”?
Motivul principal a fost pasiunea pentru matematică şi faptul că mediul academic american este cel mai bun loc pentru a studia şi a face cercetare în acest domeniu. Pentru că aici se află majoritatea liderilor mondiali în acest domeniu şi nu în ultimul rând pentru că, spre deosebire de România, aici, chiar şi făcând un lucru atât de abstract şi de teoretic, partea financiară nu constituie o problemă.
Ce diferenţe te-au frapat?
În primul rând diferenţele dintre sistemele de învăţământ. Aici, spre deosebire de acasă, studentul are foarte multă libertate (îşi poate alege ce cursuri să studieze) şi se pune mult mai mult accentul pe muncă individuală şi pe creativitate – doar foarte puţin pe memorare. Un alt lucru care m-a surprins aici este deschiderea foarte mare a profesorilor către studenţi. Oricând poţi să baţi la uşa unui câştigător de premiu Nobel, spre exemplu, şi poţi sta de vorbă cu el.
Te-ai întoarce în România? În ce condiţii?
Da, dacă aş găsi o slujbă suficient de interesantă şi de bine plătită (bineînţeles, nu mă aştept la ceva comparabil cu nivelul salariilor de aici).
Ai colegi care s-au întors? Colegi care au rămas?
Cunosc şi oameni care s-au întors şi oameni care au rămas aici şi nu s-ar mai întoarce, dar şi oameni care deocamdată sunt aici, dar s-ar întoarce dacă ar avea posibilitatea.
Dacă te-ai întoarce la momentul plecării, ai mai pleca? Tot acolo?
Nu ştiu, dar cu siguranţă m-as gândi mai bine înainte să iau această decizie. |
|
|
|
